BUJORENI, 1. Com. în jud. Teleorman; 1.602 loc. (1991). 2. Com. în jud. Vîlcea; 3.336 loc. (1991). Stație de c. f. Culă (1810-1812), cu muzeu etnografic în aer liber. Vezi definitia »

zvâcní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 să zvâcneáscă Vezi definitia »

pioncăní, pióncăn și pioncănésc, vb. IV (reg.) 1. (despre curci) a scoate strigătul caracteristic speciei; a pioncăi. 2. a vorbi cu voce subțire, pițigăiată; a pioncăi. 3. a vorbi încet, slab, stins; a pioncăi, a pioci. 4. a slăbi, a se topi (de boală sau de bătrânețe); a deveni moale, fără putere. 5. a merge, a se deplasa greu, a (se) pioncăi. 6. a nu mai vedea bine. 7. a se mocoși, a se mocăi. Vezi definitia »

cocârní, cocârnésc, vb. IV (reg.) a (se) feri, a evita. Vezi definitia »

BELLINI, familie de pictori venețieni. 1. Jacopo B. (c. 1400-c. 1470), autor de picturi religioase și de portrete. 2. Gentile B. (c. 1429-1507). Fiul lui B. (1). Portretist („Mahomed al II-lea”); compoziții în care evocă ambianța orientală. 3. Giovanni B. (c. 1430-1516). Fiul lui B. (1). Compoziții mitologice și religioase („Pietà”), caracterizate prin fermitatea desenului și perspectiva cromatică; a pus bazele școlii venețiene de pictură. Vezi definitia »