erés (erésuri), s. n. – Erezie, greșeală. – Var. (înv.) eresă, ires. Gr. αιρεσις (sec. XVII; cf. Iordan, Dift. 145; Murnu 22). Este dublet de la erezie, s. f., din fr. hérésie. – Der. ereziarh, s. m. (autor al unei erezii); eretic (var. înv. iritic), adj. (adept al unei erezii); irează, s. f. (monstru, grozăvie), pentru a cărui der. cf. Scriban, Arhiva, 1921, 73. Vezi definitia »

ADÉS adv. v. adesea. Vezi definitia »

CULÉS¹, culesuri, s. n. 1. Strângere a cerealelor, a fructelor etc.; recoltare. ♦ Timpul când se strânge recolta. 2. Operație de pregătire a unei forme de tipar înalt în vederea imprimării. – V. culege. Vezi definitia »

DEUX-PIÈCES Dö-PIÉS/ s. n. îmbrăcăminte feminină din două piese (fustă și jachetă) din același material. (< fr. deux-pièces) Vezi definitia »

BENARES, denumirea, pînă în 1956, a orașului indian Varanasi. Vezi definitia »