PUTREGIÚNE s. f. v. putrejune. Vezi definitia »

VARIAȚIÚNE s.f. v. variație. Vezi definitia »

FRAGMENTAȚIÚNE s. f. v. fragmentație. Vezi definitia »

EXPANSIÚNE s. f. 1. creștere a volumului unui gaz, al unui sistem fizico-chimic; destindere (3), detentă (1). 2. extindere a dominației, a sferei de influență politică și economică a unei țări asupra altei țări. 3. (lingv.) procedeu prin care o unitate sintactică de nivel inferior este transformată într-o unitate de nivel superior; transformare a unei părți de propoziție în propoziție subordonată. ◊ orice element adăugat unui enunț, care nu modifică raporturile și funcția elementelor preexistente. 4. (fig.) expansivitate, exuberanță, vioiciune; comunicativitate. (< fr. expansion, lat. expansio) Vezi definitia »

DEZOLAȚIÚNE s.f. (Rar) Dezolare. [Cf. fr. désolation, lat. desolatio]. Vezi definitia »