STROH s. n. (Reg.) 1. Rămășiță de fân (sfărâmat) cu care se fac (la țară) inhalații pentru bolnavii care suferă de astmă, bronșită etc. și baie pentru copii. 2. Strat de paie care servește de culcuș pentru animale. – Din germ. Stroh. Vezi definitia »

stroh (-huri), s. n. – Resturi de paie. – Var. ștroh. Germ. Stroh „paie”. Tiktin respinge acest etimon, bazîndu-se pe pronunțarea aspirată a finalei rom.; dar cf. șuh ‹ germ. Schuh. Probabil că trebuie să se pornească de la o pronunțare germ. dialectală cu h aspirat. – Der. din sl. *sŭtrochŭ ‹ sŭtreti „a mărunți” (Tiktin; Candrea) este mai puțin probabilă. În Mold. și Bucov. – Der. strohăi, vb. (a se curăța de stroh); străiac, s. n. (Mold., Trans., saltea), din germ. Strohsack (Candrea). Vezi definitia »

PARÓH, parohi, s. m. Preot care conduce o parohie (1). – Din lat. parochus, germ. Parochus. Vezi definitia »

OH interj. v. of. Vezi definitia »

DIADÓH s.m. 1. Nume dat generalilor care își disputau moștenirea tronului lui Alexandru cel Mare. 2. Moștenitor al tronului în Grecia modernă. [Pron. di-a-. / cf. fr. diadoque, gr. diadochos – succesor]. Vezi definitia »