stroh (-huri), s. n. – Resturi de paie. – Var. ștroh. Germ. Stroh „paie”. Tiktin respinge acest etimon, bazîndu-se pe pronunțarea aspirată a finalei rom.; dar cf. șuh ‹ germ. Schuh. Probabil că trebuie să se pornească de la o pronunțare germ. dialectală cu h aspirat. – Der. din sl. *sŭtrochŭ ‹ sŭtreti „a mărunți” (Tiktin; Candrea) este mai puțin probabilă. În Mold. și Bucov. – Der. strohăi, vb. (a se curăța de stroh); străiac, s. n. (Mold., Trans., saltea), din germ. Strohsack (Candrea). Vezi definitia »

INORÓH s. m. v. inorog. Vezi definitia »

DIADÓH s.m. 1. Nume dat generalilor care își disputau moștenirea tronului lui Alexandru cel Mare. 2. Moștenitor al tronului în Grecia modernă. [Pron. di-a-. / cf. fr. diadoque, gr. diadochos – succesor]. Vezi definitia »

loh gggggggggggg lkll Vezi definitia »

tonóh s.n. (reg.) ceață, negură. Vezi definitia »