ANIÓN, anioni, s. m. (Chim.) Ion cu sarcină negativă, care este atras de anod. [Pr.: -ni-on] – Din fr. anion. Vezi definitia »

ARISTÓN, aristoane, s. n. Aparat muzical care, acționat cu o manivelă, execută mecanic ariile înregistrate pe cilindri sau pe discuri. – Din fr. ariston. Vezi definitia »

ANTIHORMÓN s. m. substanță de apărare produsă de organism când i se administrează hormoni proteici. (< fr. antihormone) Vezi definitia »

PLOCÓN, plocoane, s. n. 1. Dar omagial intrând în obligațiile vasalilor către Poartă sau ale supușilor către curtea domnească sau către stăpânul moșiei; (astăzi, fam.) dar, cadou (făcut adesea pentru un serviciu, o favoare). ◊ Expr. A duce (sau a aduce, a trimite etc. pe cineva) plocon (cuiva) = a prezenta pe cineva cuiva, a pune pe cineva în fața cuiva. ♦ Spec. Dar care se dă nașilor (la nuntă, la botez sau în anumite ocazii). 2. (Înv.) Jertfă, ofrandă. 3. (Și în sintagma plocon de nume) Denumire dată, în evul mediu, în țările române, unor dări sau daruri, devenite apoi obligații ale birnicilor. [Var.: poclón s. n.] – Din sl. poklonŭ. Vezi definitia »

BATIPLANCTÓN s. n. plancton al zonelor de mare adâncime a mărilor. (< fr. bathyplancton) Vezi definitia »