plev (-ve), s. n. – (Bucov.) Vas de tablă. Germ. Blech „tinichea”. E dubletul lui pleu (var. bleu, plef, blef), s. n. (Trans., tinichea), din mag. pléh (Candrea). – Der. pleuar, s. m. (Trans., tinichigiu); pleviță, s. f. (placă metalică din josul leucei; întăritură din metal la o piesă crăpată), a cărui legătură cu sl. plenica „lanț” (Miklosich, Lexicon, 571; Cihac, II, 265) este dubioasă. Cf. privită. Vezi definitia »

EV s. n. perioadă din istoria omenirii care are trăsături specifice. ◊ Evul mediu = perioada care ține de la apariția modului de producție feudal până la începutul dezvoltării modului de producție capitalist. (< lat. aevum) Vezi definitia »

EV- v. eu-. Vezi definitia »

BREJNEV, Leonid Ilici (1906-1982), om politic sovietic. Prim-secretar (1964-1966) și secretar general (1966-1982) al C.C. al P.C.U.S. Președinte (1960-1964 și 1977-1982) al Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. (șef al statului). A organizat înăbușirea „Primăverii de la Praga” (1968) și a elaborat doctrina „suveranității limitate”. Pe plan intern a promovat o linie politică rigidă, fapt ce a dus la o perioadă de stagnare accentuată în societatea sovietică în domeniile vieții economice, sociale și spirituale. Vezi definitia »

ASAFIEV, Boris Vladimirovici (cunoscut și sub pseud. Igor Glebov) (1884-1949), muzicolog, compozitor și pedagog rus. Lucrări teoretice („Forma muzicală ca proces”). Opere, balete („Fîntîna din Baccisarai”), muzică simfonică. Vezi definitia »