Definita cuvantului ascomicete
ASCOMICÉTE (‹ fr. {i}; {s} gr. askos „burduf” + mykes „ciupercă”) s. f. pl. Clasă de ciuperci saprofite, parazite care trăiesc în simbioză, cu corpul vegetativ format de obicei din filamente; se înmulțește prin spori formați în ască. Unele sînt folositoare (ex. zbîrciogul, drojdia de bere), altele dăunătoate (Sphaerotheca mors-uvae, care provoacă făinarea agrișului și coacăzului).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu ascomicete
ANFRACTUOZITÁTE s.f. (Liv.) Calitate a ceea ce este anfractuos. ♦ (Anat.) Cavitate profundă și neregulată. [Cf. fr. anfractuosité]. Vezi definitia »
Socrate (Greacă: Σωκράτης Sōkrátēs) (n. cca. 470 î.Hr. – d. 7 mai 399 î.Hr.) filosof al Greciei Antice, născut la Atena. Gândirea socratică gravitează în jurul cunoașterii de sine – Gnothi se auton. Metoda socratică implica principiul neștiinței, ironia și maieutica, nu în separație, ci în unitatea lor. În arătarea adevărului, Socrate ia ca principiu prim teza: „Știu că nu știu nimic”. Socrate a fost primul gânditor care a luat ca obiect al meditației sale ființa umană. Vezi definitia »
MUTITÁTE s.f. (Rar) Mutism. [Cf. fr. mutité]. Vezi definitia »
cetáte (cetắți), s. f. – 1. Fortăreață, citadelă, castel. – 2. Oraș. – Mr. țitate, megl. țitati, istr. cetǫte. Lat. cῑvĭtātem (Diez, I, 123; Pușcariu 349; Candrea-Dens., 322; REW 1959; DAR)); cf. alb. kjutat (Meyer 229); it. città, v. prov., cat. ciutat, fr. cité, sp. ciudad, port. cidade. Der. cetățuie, s. f. (citadelă, fortăreață); cetățean, s. m. (locuitor al unui stat); cetățenesc, adj. (de cetățean, civic; obștesc); cetățenie, s. f. (condiția de cetățean; naționalitate); cetățenime, s. f. (mulțime de cetățeni; burghezie); încetățeni, vb. (a acorda cetățenie); concetățean, s. m., format pe baza fr. concitoyen. Vezi definitia »
EXPANSIVITÁTE s.f. Însușirea de a fi expansiv; manifestarea acestei însușiri. [Cf. fr. expansivité]. Vezi definitia »