caimacám (caimacámi), s. m. – 1. Locțiitor al marelui Vizir. – 2. În Muntenia și Moldova, locțiitor al domnitorului începînd din sec. XVIII. – 3. Locțiitor al banului Craiovei; în jurul lui 1783 l-a înlocuit definitiv pe ban, al cărui titlu a fost de atunci doar onorific. – Mr., megl. căimăcam. Tc. kaymakam (Roesler 594; Șeineanu, II, 76; Lokotsch 1010); cf. ngr. ϰαϊμαϰάμης, bg. kaimakam. – Der. caimacameasă, s. f. (nevastă de caimacam); caimacamesc, adj. (propriu unui caimacam); caimacami, vb. (a conduce în calitate de caimacam; a guverna în interegn); caimacămie, s. f. (guvernare). Vezi definitia »

ABRAM, com. în jud. Bihor; 3.590 loc. (1991). Stație de c. f. Vezi definitia »

Am intalnit cuvantul acesta in mai multe carti, cu semnificatia de organ sexual extern masculin, sinonim cu forma obscena a substantivului „penis”, respectiv „pula”. Credeti ca acest cuvant ar trebui introdus in DEXul on-line? Vezi definitia »

VIDÁM s.m. (Ist.) Nobil laic comandant al trupelor unui episcop. ♦ Nobil care deținea o feudă într-un domeniu episcopal. [< fr. vidame]. Vezi definitia »

chilográm (chilográme), s. n. – Unitate de măsură pentru greutate egală cu o mie de grame. – Var. kilogram (înv.). Fr. kilogramme. Se folosește adesea în forma abreviată kilo, și chiar chil, care este popular. Vezi definitia »