Definita cuvantului astenosferă
ASTENOSFÉRĂ (‹ fr. {i}) s. f. Parte constituentă a a Terrei, situată sub litosferă între adîncimile 70-150 km și 600-700 km, cu vîscozitate relativ scăzută deoarece materia există într-un stadiu de fuziune parțială. A. este caracterizată de scăderea accentuată a vitezei undelor seismice (7,6 km/s-4 km/s).

Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu astenosferă
potécă (potéci), s. f. – Cărare, drum îngust. – Var. Mold. potică, Banat poteacă. Bg. pătek (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 281; Pascu, Arch. Rom., IX, 303), din sl. tešti „a alerga”, cf. slov. potek „curs, mișcare”. – Der. potecuță, s. f. (diminutiv al lui potecă); potecaș, s. m. (grănicer, corp organizat în Munt. în 1834). Vezi definitia »
BISMUTÍNĂ s. f. sulfură naturală de bismut. (< fr. bismuthine) Vezi definitia »
COÁJĂ, coji, s. f. 1. Țesut protector extern al rădăcinilor, tulpinilor și ramurilor unor plante (lemnoase); scoarță. ♦ Înveliș exterior al fructelor, al semințelor etc. 2. Înveliș, tare și calcaros, al oului. 3. (Înv.) Înveliș, tare și calcaros, al unor moluște sau al unor crustacee. 4. Partea exterioară, mai tare, a unor alimente coapte, fripte, dospite etc. ♦ Bucățică uscată rămasă din pâine, mămăligă etc. 5. Crusta unei răni care începe să se cicatrizeze. 6. Stratul exterior, tare și răcit, al globului pământesc. 7. Strat exterior, superficial, care acoperă un obiect, o piesă (metalică) etc. – Din sl. koža. Vezi definitia »
ARMÁTĂ s.f. 1. Totalitatea unităților militare și a serviciilor lor dintr-un stat; oaste. ♦ Mare unitate militară formată din mai multe corpuri de armată și din unități din diferite arme. 2. (Fig.) Mare colectivitate de oameni (acționând pentru un scop comun); masă. ♦ Mulțime; ceată; șir. [După it. armata, fr. armée]. Vezi definitia »
pắtură (-ri), s. f.1. Înveliș, strat. – 2. Pled, cergă, cuvertură. – 3. Valtrap, cioltar. – 4. (Trans. de S.) Pliu de ie. – Mr. petur „plăcintă de foi”. Din pat „sol, înveliș”, pl. paturi, de unde s-a refăcut un sing. analogic, în conformitate cu tipul mături-mătură, cf. laturălat. fagurefagurifag etc. Alte ipoteze nu satisfac: din lat. *pittŭla, dim. de la *pitta „pată”, cf. pată (Candrea, Conv. Lit., XXXVIII, 874; Pușcariu 1287; Candrea-Dens., 1358; REW 6548); din gr. πέταλον „foaie” (Diculescu, Elementele, 471); din lat. *coactile; prin intermediul unei forme *quactula (Giuglea, Dacor., II, 819; cf. REW 2001a). Der. pături (var. împături, (îm)pătura), vb. (a suprapune, a pune strat peste strat; a plia, a dubla), cf. Bogrea, Dacor., IV, 878; păturică, s. f. (covoraș, scîndurică, preș, ștergător). Din rom. sau din mr. trebuie să provină alb. petulë „minciunică”, bg. petura „plăcintă de foi”, ngr. πέτουρον „plăcintă de foi” (Capidan, Raporturile, 225; Candrea-Dens., 1358). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z