TAUTOCRÓN, -Ă adj. (fiz.) care are loc în timpi egali; situat la intervale egale, identice de timp. ♦ (mat.) curbă ~ă (și s. f.) = curbă (cicloidă) în plan vertical, cu convexiunea în jos, pe care un punct material greu ajunge în punctul cel mai de jos în același interval de timp din orice poziție ar porni fără viteză inițială; mișcare ~ă = mișcarea mai multor puncte materiale grele care pornesc simultan fără viteze inițiale, din diferite puncte ale unei curbe tautocrone. (< fr. tautochrone) Vezi definitia »

FONÓN, fononi, s. m. Particulă fictivă asociată vibrațiilor care se propagă prin masa unui corp cristalin, având frecvențe comparabile cu cele ale sunetelor. – Cf. fr. phone. Vezi definitia »

PLANTÓN s. n. serviciu de pază a armamentului și materialelor unei subunități, într-un dormitor etc., executat de ostași neînarmați. ◊ ostaș care execută acest serviciu. (< fr. planton) Vezi definitia »

CICLOTRÓN, ciclotroane, s. n. Accelerator folosit în fizica nucleară pentru a obține transmutări și dezintegrări ale particulelor grele ale atomilor. – Din fr. cyclotron. Vezi definitia »

TERNIÓN s. n. dulap metalic pentru ținerea în compartimente speciale, separate, a biletelor de tren etc. (< germ. Ternion) Vezi definitia »