bididiu, bididii s. m. (deț.) infractor aflat la prima condamnare. Vezi definitia »

ÎMBLĂCÍU, îmblăcie, s. n. Unealtă agricolă rudimentară, formată dintr-o prăjină lungă la capătul căreia este legat un băț gros mobil și mai multe curele, cu care se lovesc spicele de cereale sau păstăile de legume spre a li se scoate boabele. [Acc. și: îmblắciu] – Cf. îmblăti. Vezi definitia »

STAMINÓDIU s.n. Stamină modificată, devenită sterilă. [Pron. -diu. / < fr. staminode, cf. lat. stamen – stamină, gr. eidos – formă]. Vezi definitia »

DÓLIU s. n. jale, tristețe, durere cauzată de moartea cuiva apropiat, de o nenorocire obștească etc.; atitudine plină de tristețe a unui om căruia i-a murit cineva. ♦ zi de ~ = zi care amintește de un eveniment dureros; în ~ = în negru. (< lat. dolium, după fr. deuil) Vezi definitia »

ȘOFRĂNÍU, -ÍE, șofrănii, adj. De culoare galbenă. – Șofran + suf. -iu. Vezi definitia »