BARABAS [bɔrɔbɔș], Mikloș (1810-1898), pictor maghiar din Transilvania. Poetrete, peisaje, într-o manieră academică, cu note de surprindere spontană a oamenilor și locurilor („Mocani sălișteni îndreptîndu-se spre tîrg”). Vezi definitia »

IMPÁS s. n. 1. situație fără soluționare convenabilă. 2. (rar) mică stradă fără ieșire; fundătură, intrare. 3. (la bridge, belotă) a face un ~ = a juca o carte inferioară când se presupune că adversarul care trebuia să joace înainte deține o carte intermediară. (< fr. impasse) Vezi definitia »

codevalmas Vezi definitia »

gras (grásă), adj. – 1. Care are sub piele un strat gros de grăsime. – 2. Unsuros. – 3. Cărnos, zemos (despre fructe și plante). – 4. Fertil, roditor (despre pămînt). – 5. (S. m., înv.) Grăsime. – Mr., megl. gras, istr. gros. Lat. grassus (Diez, I, 251; Pușcariu 726; Candrea-Dens., 749; Densusianu, Hlr., 111; REW 2299; DAR; Rosetti, I, 73), cf. it. grasso, prov., fr. gras, sp. graso, port. graxo. – Der. grasă, s. f. (varietate de struguri); grăscean, adj. (gras, dolofan, rotofei); grăsime, s. f. (înv., îngrășămînt; untură), cu suf. -ime; grăsun, s. m. (purcel de lapte), cu suf. -un (după Candrea-Dens., 750 și DAR, din. lat. pop. *grassonem); îngrășa, vb. (a deveni gras; a pune îngrășămînt, bălegar), care, după Pușcariu 856; Candrea-Dens., 751 și DAR, ar proveni din lat. *ingrassiāre, cf. mr. ngrașu, dar care pare mai curînd un der. intern; îngrășetor, adj. (care îngrașă); îngreșămînt, s. n. (îngrășămînt). Vezi definitia »

IMPÁS, impasuri, s. n. Situație dificilă în care se află cineva și din care nu știe cum să iasă. – Din fr. impasse. Vezi definitia »