NORIȘÓR, norișori, s. m. Diminutiv al lui nor; noruț, noruleț, nouraș. – Nor + suf. -ișor. Vezi definitia »

IMPULSÓR s.n. Rotorul unei pompe centrifuge. [< fr. impulseur]. Vezi definitia »

OMOFÓR, omofoare, s. n. Veșmânt bisericesc în forma unei eșarfe, pe care arhiereul îl poartă pe umeri în timpul serviciului bisericesc. – Din sl. omoforŭ. Vezi definitia »

HALÓR s.m. Muncitor care lucrează la halajul navelor. [< fr. haleur]. Vezi definitia »

DEGAZATÓR s.m. Substanță întrebuințată în operația de degazare. [< degaza + -tor]. Vezi definitia »