POSTÚM, -Ă, postumi, -e, adj. 1. (Despre opere literare, științifice etc.) Publicat după moartea autorului. ♦ (Substantivat, f.) Postumele lui Eminescu. 2. (Despre aprecieri, distincții etc.) Care se acordă, se atribuie sau se recunoaște cuiva după moarte. 3. (Jur.; despre copii) Născut după moartea tatălui. – Din fr. posthume, lat. posthumus. Vezi definitia »

contínuum (-nu-um) s. n., pl. contínuumuri Vezi definitia »

PÓDIUM s. n. 1. platformă înălțată față de arena unui teatru, a unui circ roman. ◊ treaptă, platformă îngustă și scundă la casele romane, pe care se așezau diferite obiecte casnice, urne funerare etc. 2. estradă amenajată într-o sală de conferințe, de spectacole etc. sau în aer liber. ◊ mică instalație mobilă, în trepte, pe care stau sportivii învingători în timpul cât li se înmânează premiile. (< lat., fr. podium, germ. Podium) Vezi definitia »

OPÓSUM, oposumi, s. m. Gen de mamifere marsupiale care trăiește în America de Nord, de mărimea unei pisici, a cărui blană cenușie este foarte căutată (Didelphys); animal care face parte din acest gen. ♦ Blana prelucrată a acestui animal. – Din fr. opossum, germ. Opossum. Vezi definitia »

lagúm (lagúmuri) s. n. – Mină, galerie sau pasaj subteran. – Var. lagîm. Mr. lăgăme. Tc. lagum, lagim (Șeineanu, II, 232; Cihac, II, 589: Lokotsch 1288), cf. ngr. λαγούμι, alb. lagëm, bg. lagăm. Sec. XVII, înv. Lagoniță, s. f. (înv., depozit, boltă), pe care Cihac, II, 163, îl deriva din sl. lĕgalĭnica „sfert, pătrat”, este un simplu dim. de la lagum. – Der. lagumgiu, s. m. (înv., miner), din tc. lagumci. Vezi definitia »