BRUM s. n. Perturbație care poate să apară într-un sistem de transmisie audio, manifestându-se ca un zgomot de frecvență joasă, suprapus semnalului util. – Din germ. Brummen. Vezi definitia »

BÚCIUM², buciume, s. n. (Pop.) 1. Trunchi sau tulpină de arbore; (în special) butuc de viță de vie. 2. Butucul roții carului, în care sunt înfipte spițele. – V. arom. bucium, megl. buciun „buștean”. Vezi definitia »

ÓPIUM s. n. v. opiu. Vezi definitia »

ANTHRACOTHÉRIUM (‹ fr. {i}; {s} gr. anthrax „cărbune” + therion „fiară”), subst. Gen de mamifere paricopitate fosile oligocene, frecvente mai ales ]n sedimentele cu cărbunii. Vezi definitia »

CÓRIUM s.n. 1. (Biol.) Strat de piele cuprins între epidermă și stratul adipos subcutanat, format din țesut conjunctiv. 2. V. corion. [< fr., lat. corium]. Vezi definitia »