MINISTÉR s. n. 1. sector al administrației de stat condus de un ministru; instituția respectivă; (p. ext.) sediul acestei instituții. 2. funcție, titlu de ministru (1). 3. funcție sacerdotală. (< fr. ministère) Vezi definitia »

IZOMÉR, -Ă adj., s.m. (Substanță) care prezintă izomerie. [Var. isomer, -ă adj., s.m. / < fr. isomère, cf. gr. isos – egal, meros – parte]. Vezi definitia »

TELETIPSÉTER s. n. instalație pentru culegerea mecanică telecomandată a aceluiași text la mai multe mașini și în tipografii diferite. (< fr. télétypsetter) Vezi definitia »

MUCARÉR, mucareruri, s. n. (În evul mediu, în Țară Românească și în Moldova) 1. Firman de confirmare a domnilor români de către Poarta Otomană. 2. Sumă de bani plătită Porții Otomane de către domnii țărilor românești, începând din sec. XVII, pentru a obține la fiecare trei ani reînnoirea domniei. – Din tc. mukarrer. Vezi definitia »

DECISTÉR, decisteri, s. m. Unitate subdivizionară de măsură pentru volumul lemnelor, egală cu a zecea parte dintr-un ster. – Din fr. décistère. Vezi definitia »