fag (fági), s. m. – Copac înalt cu coaja netedă și lemnul tare (Fagus silvatica). – Mr., megl. fag. Lat. fagus (Pușcariu 568; Candrea-Dens., 540; REW 3145; DAR), cf. it. faggio (lom., piem., engad. fo), sicil., sard., prov. fau, v. fr. fou (› fr. fouet), sp. (haya), port. (faia). Alb. fag provine din calabr. fagu (Meyer 97) sau din rom. – Der. făget, s. n. (var. făgiș), (pădure de fag), mr. fădzet, cf. it. faggeto. Vezi definitia »

MACROFÁG, -Ă adj., s. n. (fagocit) care distruge corpurile străine mari din organism. (< fr. macrophage) Vezi definitia »

PALEONTOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în paleontologie. [< fr. paléontologue]. Vezi definitia »

pintenóg (pintenoágă), adj. – (Despre cai) Cu pete (albe) în jurul gleznei. Sl. pętonogŭ (Cihac, II, 228; Tiktin; Conev 83), din sl. pęto „piedică” și noga „picior”, cf. sb., cr. putonoga. – Der. pintenog, s. m. (cal cu pete pe glezne; fam., ofițer); pintenoagă, s. f. (oaie cu pete albe pe picioare; șofrănaș, Carthamus lanatus). Vezi definitia »

DEFECTOLÓG, -Ă, defectologi, -ge, s. m. și f. Specialist în defectologie. – Din defectologie (derivat regresiv). Vezi definitia »