RIDICHIOÁRĂ, ridichioare, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze ovale, inegal crestate, și cu flori galbene (Sinapis arvensis). – Ridiche + suf. -ioară. Vezi definitia »

LUMINESCÉNȚĂ s. f. proprietate a unor substanțe de a emite radiații luminoase, care nu sunt de natură termică. (< fr. luminescence) Vezi definitia »

-PTÓZĂ² elem. „cădere, deplasare (în jos)”. (< fr. -ptôse, cf. gr. ptosis) Vezi definitia »

PUTINÍCĂ, putinele, s. f. Diminutiv al lui putină. [Pl. si: putinici] – Putină + suf. -ică. Vezi definitia »

țáță (-țe), s. f. – 1. Titlu de respect pe care îl dau tinerii surorilor mai mari, mătușilor și, în general, femeilor mai în etate. – 2. Namilă de femeie, femeie voinică. – Var. Mold. (țî)țacă, Olt., țaică, țațae. Creație expresivă, cf. țîță. Se folosește în Munt. și în Mold. de S (ALR, I, 164). Ngr. τσάτσα „mamă”, care se consideră ca etimon al rom. (Cihac, II, 709; Ronzevalle 75; Tiktin; Gáldi 259) ar putea proveni din acesta. Vezi definitia »