URDÁR, (1) urdari, s. m., (2, 3) urdare, s. n. 1. S. m. Cioban care face urda la stână; vânzător de urdă. 2. S. n. Vas, ceaun, căldare în care se fierbe sau în care se păstrează urda. 3. S. n. Unealtă cu care se amestecă zerul pus la fiert pentru a se obține urda (1). – Urdă + suf. -ar. Vezi definitia »

BAZILÁR, -Ă adj. (Anat.) Care servește ca bază. [Cf. fr. basilaire]. Vezi definitia »

CALMÁR s.m. Moluscă asemănătoare cu sepia, cu înotătoarele scurte și triunghiulare, și având în jurul gurii zece tentacule. [< fr. calmar]. Vezi definitia »

PLURICARPELÁR, -Ă, pluricarpelari, -e, adj. (Bot.; despre ovare și fructe) Format din mai multe carpele. – Pluri- + carpelă + suf. -ar. Vezi definitia »

CĂLINDÁR s. n. v. calendar. Vezi definitia »