Definita cuvantului bardeen
BARDEEN [ba:dí:n], John (1908-1991), fizician american. Prof. la universitățile din Minessota și Illinois. Contribuții în fizica solidului și temperaturilor joase. Împreună cu W.H. Brattain și W. Shockley a inventat tranzistorul (1948) și împreună cu L.N. Cooper și J.R. Scrieffer a formulat o interpretare cuantică sub denumirea de teoria BCS. Premiul Nobel (1956), împreună cu W.H. Brattain și W. Shockley, și (1972), împreună cu L.N. Cooper și J.R. Scrieffer.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bardeen
RAHITIGÉN, -Ă adj. care cauzează sau favorizează rahitismul. (< fr. rachitigène) Vezi definitia »
spórtsmen (rar) (sports-men) s. m., pl. spórtsmeni Vezi definitia »
AACHEN [ḁ:hen], oraș în Germania (Renania de Nord-Westfalia), la granița cu Belgia; 535 mii loc. (1987, cu suburbiile). Centru minier (cărbune și min. de fier). Ind. textilă, constr. de mașini (electrotehnică), chimică, geamuri. Nod de comunicații. Stațiune balneoclimaterică cu ape termale. Institut politehnic (1870). Principala reședință a imp. franc al lui Carol cel Mare (Aix-la-Chapelle). Loc de încoronare a împăraților Sfîntului Imperiu Roman (813-1531). Aici au fost semnate tratatele de pace prin care s-au încheiat Războiul de Devoluțiune dintre Franța și Spania (1667-1668) și Războiul de Succesiune la Tronul Austriei (1740-1748). Centru de artă în epoca carolingiană. Monument celebru: Capela Palatină (începutul sec. 8 – sfârșitul sec. 9) ridicată de arhitectul Odo (Eudes) de Metz pentru Carol cel Mare. Primărie în stil gotic (sec. 14). Vezi definitia »
BACHOFEN [báhofən], Johann Jakob (1815-1887), istoric elvețian al dreptului. Cercetător al matriarhatului și al religiilor primitive („Matriarhatul”). Vezi definitia »
RÖNTGEN s. m. Unitate de măsură a dozei radiațiilor X sau Y. ◊ Radiații X sau Y. [Pr.: rönt-ghen. – Var.: róentgen s. m.] – Din germ. Röntgen[strahlen]. Vezi definitia »