Definita cuvantului bariu
BÁRIU (‹ fr. {i}; gr. barys „greu”) s. n. Element chimic (Ba,. nr. at. 56, m. at. 137,34, p. t. 727ºC, p. f. 1696ºC) din grupa metalelor alcalino-pămîntoase, moale, alb-argintiu. Se găsește în natură numai sub formă de combinații. Funcționează în starea de valență doi. Compușii săi se folosesc la fabricarea unor pigmenți minerali, a sticlelor optice etc. A fost descoperit de H. Davy, în 1808.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bariu
GRÁFIU s.n. Instrument în formă de cui, cu care se scria în antichitate. [Pron. -fiu. / lat. graphium]. Vezi definitia »
PODGORÍU, -ÍE, podgorii, adj. (Rar) Acoperit cu vii, bogat în podgorii. – Podgorie + suf. -iu. Vezi definitia »
CONGIÁRIU s.n. 1. (Ist.) Vas cu o capacitate de un congiu. 2. Distribuire gratuită de vin, de ulei etc. făcută poporului în vechea Romă. ♦ Distribuire de bani, de daruri etc. făcută soldaților sau poporului (mai ales de împărați). [Pron. -gi-a-riu. / < lat. congiarium]. Vezi definitia »
iazagíu (iazagíi), s. m. – Condeier, copist. Tc. yazici (Șeineanu, III, 67). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »
FUNDUCLÍU, funduclii, s. m. Funduc. – Cf. funduc. Vezi definitia »