supunăciúne, supunăciúni, s.f. (înv.) 1. așezare dedesubt; ascundere. 2. luare în stăpânire a unor teritorii, așezări, populații, prin forță armată; cucerire, înrobire, ocupare, subjugare. Vezi definitia »

RELEVAȚIÚNE s.f. v. relevație. Vezi definitia »

DECLINAȚIÚNE s. f. v. declinație. Vezi definitia »

EMANAȚIÚNE s.f. v. emanație. Vezi definitia »

ANULAȚIÚNE s.f. v. anulație. Vezi definitia »