Definita cuvantului diseca
DISECÁ, diséc, vb. I. Tranz. A efectua o disecție. ♦ Fig. A analiza ceva în mod minuțios pentru a scoate în evidență caracteristici sau aspecte ascunse, necunoscute. – Din fr. disséquer, lat. dissecare.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu diseca
EDIFICÁ vb. I. 1. tr. A zidi, a construi, a clădi (mai ales construcții monumentale). 2. tr., refl. A (se) lămuri. [P.i. edífic. / < lat. aedificare < aedes – casă, facere – a face, cf. it. edificare]. Vezi definitia »
ADULMECÁ, adúlmec, vb. I. 1. Tranz. și intranz. (Despre animale) A simți sau a se strădui să simtă, cu ajutorul mirosului, prezența unui animal, a omului, a hranei etc. 2. Tranz. Fig. (Despre oameni) A căuta să afle, a umbla după...; a urmări; a da de urmă; a observa, a supraveghea. Avem oameni care adulmecă galbenii (NEGRUZZI). ♦ Refl. A se cerceta cu neîncredere unul pe altul; a se măsura, a se scruta. [Var.: (reg.) adurmecá vb. I] Vezi definitia »
SOLILOCÁ vb. intr. a monologa. (< fr. soliloquer) Vezi definitia »
crișcá (crâșcá), vb. I (reg.) a scrâșni (din dinți). Vezi definitia »
Nemica, nemici, s.f 1.dusman (Persoană) care are o atitudine ostilă, răuvoitoare față de ceva sau de cineva, care urăște ceva sau pe cineva; pizmaș, pizmuitor, (înv. și reg.) pizmătar, pizmătareț, (înv.) neamic, neprieten, nepriitor, pârâș, sculător. (Armata ~; e un ~ de temut.)
2. vrajmas Dușmănos, învrăjbit. ♦ Rău, crud, câinos, hain.
3. neprieten. Vezi definitia »