PLIMBÁRE, plimbări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) plimba; mers în voie pentru a se recrea, a lua aer etc. ◊ Expr. (Fam.) A trimite (pe cineva) la plimbare = a) a se dispensa de serviciile cuiva, a se descotorosi de cineva; b) a nu sta la discuție (cu cineva), a da afară; a concedia. ♦ Călătorie (de agrement), drum; peregrinare, umblătură. 2. (Înv.; concr.) Loc de promenadă. [Var.: (reg.) preumbláre, primbláre s. f.] – V. plimba. Vezi definitia »

ABBAS I CEL MARE, șah al Persiei (1588-1629) din dinastia Sefevizilor. A efectuat reforme urmărind consolidarea statului și întărirea autorității centrale; în urma a numeroase campanii (mai ales antiotomane), a lărgit considerabil hotarele stăpînirilor sale, sub domnia sa statul sefevid cunoscînd apogeul. Vezi definitia »

INDIGNÁRE s.f. Faptul de a (se) indigna; sentiment de mânie și dispreț provocat de o insultă, de o nedreptate, de o acțiune nedemnă; revoltă sufletească. [< indigna]. Vezi definitia »

punguíre, punguíri, s.f. (înv.) pungășire, furt. Vezi definitia »

COCTEILIZÁRE, cocteilizări, s. f. v. COCTEILIZA. – [Dicționar ortografic] Vezi definitia »