FULGURÁȚIE, fulgurații, s. f. 1. Iluminație bruscă a cerului neînsoțită de tunet, produsă de o descărcare electrică în regiunile înalte ale atmosferei. 2. (Med.; în sintagma) Fulgurație electrică = metodă de tratare a rănilor prin aplicare de scântei electrice de înaltă frecvență. [Var.: fulgurațiúne s. f.] – Din fr. fulguration, lat. fulguratio, -onis. Vezi definitia »

HIPNOPEDÍE s. f. ansamblu de procedee menite să transmită cunoștințe în timpul somnului prin sugestie. (< fr. hypnopédie) Vezi definitia »

ALOCÚȚIE, alocuții, s. f. v. ALOCUȚIUNE. – [DN] Vezi definitia »

GUTÁȚIE s.f. (Bot.) Eliminare a apei din plante prin frunze sub formă de picături în timpul nopții. [< fr. guttation, cf. lat. gutta – picătură]. Vezi definitia »

STEREOGRAFÍE s.f. Arta de a reprezenta prin proiecții corpurile solide pe o suprafață plană. [Gen. -iei. / < fr. stéréographie, cf. gr. stereos – solid, graphe – scriere]. Vezi definitia »