DONJUÁN, donjuani, s. m. (Fam. și ir.) Bărbat care umblă întruna după aventuri amoroase; om seducător, crai. [Pr.: -ju-an, j pron. și sp. h] – Din fr. don Juan. Vezi definitia »

BAGRAMIAN, Ivan Hristoforovici (1897-1982), mareșal al Uniunii Sovietice. În al doilea război mondial a comandat Frontul de Sud-Vest (1941-1942), armatele 16 și 11 (1942-1943) și Frontul 1 Baltic (1943-1945). Memorii. Vezi definitia »

sahán (saháne), s. n. – (Mold.) Platou adînc, castron. – Var. săhan. Tc. (arab.) sahan (Roesler 602; Șeineanu, II, 307; Lokotsch 1767; Ronzevalle 110), cf. ngr. σαχάνι, alb., bg., sb. sahan. Vezi definitia »

CLÁN s. n. 1. grup de familii înrudite la popoarele celtice. ◊ comunitate umană din orânduirea primitivă, formată din indivizi uniți prin legături de rudenie și de limbă; gintă, trib. 2. mic grup de specii vegetale, crescute pe suprafețe puțin întinse, care tind să se răspândească. 3. (peior.) clică. (< fr., engl. clan) Vezi definitia »

gămán (gămáni), s. m. – Mîncăcios, mîncău. Origine incertă. Pare un der. de la *gău „gol, cavitate”, cu suf. expresiv -man, ca în grecoman, gogoman, etc. Celelalte explicații sînt insuficiente: din gr. γεμένος „care a mîncat” (Cihac, II, 661); în legătură cu fr. gourmand (Tiktin); din sb. gamon (Skok 74). Scriban este singurul care a identificat la finală suf. -man. – Cf. gaură. – Der. gămănie, s. f. (lăcămie). Vezi definitia »