Definita cuvantului batna
BATNA, oraș în NE Algeriei, la SE de Alger, pe c. f. Touggourt-Annaba; 184,8 mii loc. (1987, cu suburbiile). Ind. textilă și a mat. de constr. Centru comercial (grîu, lînă, piei). În apropiere, vechiul oraș Timgad.

Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu batna
CESIONÁ, cesionez, vb. I. Tranz. A transmite un drept de creanță unei alte persoane în temeiul unui contract de cesiune; a renunța de bunăvoie la un drept în avantajul cuiva. [Pr.: -si-o-] – Din cesiune. Vezi definitia »
AUTOPERFECȚIONÁ vb. refl. a se perfecționa pe diferite planuri. (< auto-1 + perfecționa) Vezi definitia »
CONDIȚIONÁ vb. I. tr. 1. A constitui condiția de care depinde ceva; a provoca ceva. 2. A supune valabilitatea unui act unor condiții. ♦ A admite (ceva) sub rezerva anumitor condiții. [Pron. -ți-o-. / < fr. conditionner, cf. it. condizionare]. Vezi definitia »
TALONÁ vb. I. tr. 1. (sport) a urmări pe adversar, a presa puternic. 2. (fam.) a urmări pe cineva de aproape, a se ține scai de cineva. II. intr. (rugbi) a face să iasă balonul din învălmășeală. (< fr. talonner) Vezi definitia »
îngîná (îngî́n, îngînát), vb.1. A imita, a reproduce glasul cuiva. – 2. A vîna cu momeală. – 3. A repeta, a răspunde, a face ecou. – 4. A înșela, a amăgi. – 5. A bîigui, a rosti cu greutate. – 6. A cînta încet, a murmura. – 7. A acompania, a însoți. – 8. A parodia. – Mr. (a)nginescu, ăngănare „a geme, a chema strigînd”; megl. angan, angănari „a amăgi”; istr. gănesc „a sta la taifas”. Lat. gannāre sau *ingannāre (Diez, I, 35; Lambrior 393; Densusianu, Hlr., 191; Pușcariu 854; Candrea-Dens., 861; REW 4416; Pascu, I, 127; cf. Șeineanu, Semasiol., 98), cf. lat. med. gannatura „batjocură” (Niermeyer 461), alb. ngënen (Philippide, II, 645), it. ingannare „a înșela”, sp. engañar. Rezultatul rom. trebuia să fie *îngăna, datorită prezenței lui nn, cf. dialectele; rezultatul î se explică, fie prin asimilarea lui î inițial, fie printr-un tratament expresiv care a apropiat probabil acest cuvînt de cele cu rădăcina gîng- „a bîigui, a bălmăji”. – Der. îngînător, adj. (care imită; care bîiguie); îngînătura (var. înv. îngînăciune), s. f. (imitație, batjocură). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z