PĂUNÍ, păunesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A se îngâmfa, a se împăuna. [Pr.: pă-u-] – Din păun. Vezi definitia »

izgoní (izgonésc, izgonít), vb. – 1. A alunga, a goni. – 2. A speria, a sili pe cineva să plece, a surghiuni. – Mr. azgunescu, azgunire. Sl. izgoniti (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Tiktin; Conev 99), cf. bg. izgonjam, sb. izgoniti „a vîna”. – Der. izgon, s. n. (detașament), înv., deverbal; izgoană, s. f. (surghiun), înv.; izgonitor, adj. (care surghiunește); izgnanie, s. f. (înv., surghiun), din sl. izgnije. – Din rom. provine mag. izgána (Edelspacher 15). cf. goni. Vezi definitia »

STREȘINÍ, streșinesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face streașină (la garduri, la porți). – Din streașină. Vezi definitia »

a plânge în pumni expr. a plânge pe ascuns, de necaz sau de durere. Vezi definitia »

IGNI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) foc”. [< fr. igni-, cf. lat. ignis – foc]. Vezi definitia »