Definita cuvantului băiceni
BĂICENI, sat în com. Cucuteni (jud. Iași). Pe terit. acestuia a fost descoperit un important tezaur din obiecte de aur (peste 2 kg), compus din elemente de armament defensiv, obiecte de podoabă și de harnașament. Atribuit unei căpetenii geto-dacice (sec. 4 î. Hr.).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu băiceni
ȚOPÂRLĂNÍ, țopârlănesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A da cuiva epitetul de țopârlan. – Din țopârlan. Vezi definitia »
întreciocní vb. IV refl. (înv.) 1. a se ciocni, a se izbi unul de altul. 2. (fig.) a se contrazice. Vezi definitia »
BUSONI, Ferruccio Benvenuto (1866-1924), compozitor, pianist și teoretician italian. A trăit la Berlin. Promotor al neoclasicismului. Opere, muzică pentru orchestră și de cameră, coruri, transcripții, studii muzicologice („Schiță a unei noi estetici muzicale”). Vezi definitia »
mîhní (mâhnésc, mâhnít), vb. – 1. (Înv.) A îndepărta, a despărți: episcopul ce va fi negrijnic de biserică și se va mîhni de rugăciune (Pravila Mică). – 2. A întrista, a supăra, a apăsa. – Bg. mahnuvam „a despărți”, din sl. machati „a agita” (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 182; Tiktin), cf. bg. maham „a agita”, sb. mahnuti „a mișca”. Sensul înv. al lui mîhni nu apare în dicționare. – Der. mîhneală, s. f. (înv., întristare, supărare, chin); mîhnicios, adj. (dureros, întristător); mîhniciune, s. f. (înv., chin). Vezi definitia »
DESCUMPĂNÍ, descumpănesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta, a dezechilibra; a zăpăci. – Des1- + cumpăni. Vezi definitia »