TURBULÉNȚĂ s. f. 1. neorânduială, dezordine; gălăgie. 2. (fiz.) stare a unui fluid în care există vârtejuri, agitație. (< fr. turbulence, lat. turbulentia) Vezi definitia »

GLOBULÍNĂ s. f. substanță proteică, foarte răspândită în plasma sangvină, în lapte și în unele vegetale. (< fr. globuline) Vezi definitia »

podăreásă², podărése, s.f. (înv.) soția podarului; podăriță. Vezi definitia »

COMPETÉNȚĂ s.f. 1. Pricepere, cădere de a se pronunța asupra unei probleme, de a face ceva; capacitate a unei autorități, a unui funcționar etc. de a exercita anumite atribuții. ◊ A fi de competența cuiva = a intra în atribuțiile cuiva; a-și declina competența = a se declara fără autoritate sau fără pregătirea necesară pentru a se pronunța într-o problemă. 2. Particularitate a unui agent morfogenetic (apă, vânt, ghețar) de a deplasa elementele unei roci. [Var. competință s.f. / cf. fr. compétence, it. competenza, lat. competentia]. Vezi definitia »

MÓRSĂ s.f. 1. Mamifer carnivor din mările arctice și antarctice asemănător cu foca și al cărui mascul are doi colți foarte mari, care ies afară din gură. 2. Dispozitiv cu dinți care permite îmbucarea a două piese ale unui sistem tehnic. [< fr. morse]. Vezi definitia »