Definita cuvantului absolvență
ABSOLVÉNȚĂ s. f. Terminare a unui ciclu de învățământ (după care urmează examenele pentru primirea diplomei); absolvire. – Din absolvent.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu absolvență
spíjă s.f. (reg.) acioaie (aliaj de metale). Vezi definitia »
bașkíră (limbă) s. f., g.-d. art. bașkírei Vezi definitia »
CERVICÍTĂ s. f. colpită. (< fr. cervicite) Vezi definitia »
VĂIOÁGĂ, văioage, s. f. Văiugă1. – Din văi (pl. lui vale) + suf. -oagă. Vezi definitia »
GONOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Ansamblu de procese care duc la formarea și la maturizarea organelor sexuale. [Cf. gr. gonos – sămânță, genesis – naștere]. Vezi definitia »