Definita cuvantului accepta
ACCEPTÁ, accépt, vb. I. Tranz. A primi, a consimți să...; a fi de acord cu...; a admite, a aproba. – Fr. accepter (lat. lit. acceptare).

Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu accepta
COABITÁ vb. I. intr. (Despre un bărbat și o femeie) A locui împreună, în aceeași casă; a conviețui. [Pron. co-a-, p.i. -tez, coabít. / cf. lat. cohabitare, fr. cohabiter]. Vezi definitia »
Aceasta nu este o definitie ci doar o semnalare catre specialisti privind sursa posibila a cuvantutlui popular romanesc ”pulă”. Ar putea proveni din cuvantul din greaca veche ”pylos”, cu ”y” pronuntat ca in frantuzescul ”but”. ”Pylos” avea semnificatia de ”stalp, par, sulita”, de exemplu in ”syderoi pyloi” – portile de fier, de fapt ”stalpii (de poarta) de fier”. Istoric se si consemneaza o legatura intre micenienii dela inceputul mileniului II BC si zona Muntilor Apuseni (depozitele de bronz), de unde unele ipoteze istorice spun ca au plecat grecii vechi, aheii sau argeii. Vezi definitia »
MAGÉNTA s.f. Culoare roșu aprins. ♦ Termen folosit în fotografia în culori pentru a desemna culoarea obținută prin amestecul spectral al roșului cu albastrul. [Cf. it., fr. magenta < Magenta – prin aluzie la bătălia sângeroasă care a avut loc în această localitate din Italia]. Vezi definitia »
îndărăptá, îndărăptéz, vb. I (reg., înv.) 1. a da îndărăt, a se retrage, a ceda. 2. a respinge. Vezi definitia »
HANTÁ vb. tr. a chinui, a obseda. (< fr. hanter) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z