GHEIZERÍT s. n. depozit silicios provenit din precipitarea silicei, din apa izvoarelor fierbinți în regiunile vulcanice. (< fr. geysérite) Vezi definitia »

chirít adv. (reg.) clar, deschis, tare. Vezi definitia »

MALAHÍT s. n. carbonat bazic natural de cupru verde, sticlos, piatră semiprețioasă. (< fr. malachite) Vezi definitia »

sinăluít s.n. (reg.) răzuirea pieilor cu sinălăul (v.) înainte de a fi tăbăcite. Vezi definitia »

BANATÍT s.m. (Geol.) Rocă magmatică, alcătuită în special din granodiorit, granit etc., formată la sfârșitul cretacicului în Banat și Munții Apuseni, care se folosește ca piatră de construcții. [< fr. banatite, cf. Banat + -it]. Vezi definitia »