RIZOÍD s. m. organ filamentos de fixare și absorbție, cu funcții analoage rădăcinilor, la plantele vasculare (alge, mușchi, licheni) și la protalele ferigilor. (< fr. rhizoide) Vezi definitia »

ALBUMINOÍD, -Ă adj. De felul albuminei. // s.m.pl. Proteine complexe, care constituie o mare parte a materiei vii. [Pron. -no-id. / < fr. albuminoïde]. Vezi definitia »

STEROÍD s. m. substanță organică din sterol, baza multor hormoni și acizi biliari, cu variate acțiuni biologice. (< fr. stéroïde) Vezi definitia »

BISFENOÍD s. n. Formă cristalografică închisă, constituită din două perechi de fețe triunghiulare neparalele între ele (b. rombic) sau din patru fețe, triunghiuri isoscele simetrice în raport cu un ax cristalografic de gradul patru (b. pătratic). Vezi definitia »

OXÍD s.m. Compus al oxigenului cu un corp simplu. ◊ Oxid de calciu = var nestins; oxid de carbon = Gaz toxic, incolor și inodor care ia naștere din arderile incomplete ale cărbunilor. // (În forma oxido-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) oxidare”, „oxid”. [< fr. oxyde]. Vezi definitia »