VRÍLĂ s.f. 1. Vrie. 2. Burghiu folosit mai ales la găurirea lemnului și a anumitor materiale plastice. [< fr. vrille]. Vezi definitia »

SIRÉNĂ, sirene, s. f. I. 1. Aparat (acționat cu aburi, cu aer comprimat etc.) care produce sunete de mare intensitate și cu care se dau semnale în fabrici, în navigație etc. ♦ Sunetul emis de un astfel de aparat. 2. Aparat format dintr-un disc prevăzut cu mai multe găuri, prin care trece un curent de aer și care servește la determinarea înălțimii unui sunet prin comparare cu alte sunete. II. (În mitologia greacă) Ființă fabuloasă, cu aspect de femeie, cu picioare și aripi de pasăre, mai târziu cu coadă de pește, care, prin cântecele ei, ademenea pe corăbieri în locuri primejdioase, unde aceștia își găseau moartea. ♦ Fig. Femeie seducătoare. – Din fr. sirène, it. sirena, lat. siren, -enis. Vezi definitia »

Cărigă, -i = cercuri concentrice făcute din fontă pentru a astupa ochiurile plitei de la diverse tipuri de sobe. Ele se pot ridica tocmai pentru a asigura o creștere a temperaturii la gătitul diverselor mâncăruri. Se folosește în zona Brașovului. Etmologia. necunoscută. Vezi definitia »

ANOXIBIÓZĂ s. f. anaerobioză. (< fr. anoxybiose) Vezi definitia »

CHIURÉTĂ s. f. instrument chirurgical în formă de lingură tăioasă, în obstetrică, ginecologie, otorinolaringologie etc. (< fr. curette) Vezi definitia »