DIZGRAȚIÁ vb. I. tr. (Uneori ironic) A înceta de a mai favoriza pe cineva, a-l arunca în dizgrație. [Pron. -ți-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind, var. dezgrația vb. I. / < it. disgraziare, fr. disgracier, după grație]. Vezi definitia »

nestoiá, pers. 3 sg. nestoiáză, vb. I refl. (reg.) a se domoli, a se înmuia. Vezi definitia »

MÁRCIA s.n. (Muz.) Marș. [Pron. -cia. / < it. marcia]. Vezi definitia »

SCHIA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „umbră”, „umbros”, „umbrit”. [Pron. schi-a-, var. scia-. / < fr. skia, cf. gr. skia]. Vezi definitia »

SCROFULÁRIA s. f. plantă care crește de preferință pe marginea apelor. (< lat. scrofularia, fr. scrofulaire) Vezi definitia »