schíngi (-iuri), s. n. – Tortură. Tc. (per.) iskence, șikence (Șeineanu, II, 318), cf. ngr. σϰεντζές. – Der. schingiui, vb. (a tortura; a mutila); schingiuitor, s. m. (călău, zbir). Vezi definitia »

sugi p si iti spui Vezi definitia »

rebegí (rebegésc, rebegít), vb. – A amorți de frig, a se zgribuli, a se chirci. Origine incertă. Poate din mag. rebegni „a tremura” (Tiktin; Candrea). Der. din sl. zębsti „a îngheța” (Cihac, II, 311) nu este probabilă; cf. Byhan 341. Der. rebegeală, s. f. (frig). Vezi definitia »

TUPUNGÍ, tupungesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate zdravăn pe cineva (cu pumnii). – Comp. magh. tapogni. Vezi definitia »

șofârnogí, șofârnogésc, vb. IV (reg.) a (se) schilodi. Vezi definitia »