șfăcuí, șfăcuiésc, vb. IV (reg.) a strânge cu șfacul. Vezi definitia »

ȚIUÍ, țíui, vb. IV. Intranz. 1. A produce un sunet prelung, ascuțit, cu rezonanță metalică. ◊ Expr. A(-i) țiui cuiva în urechi (sau în creieri) sau a-i țiui cuiva urechile (sau urechea etc.) = a avea impresia de vâjâială (în urechi sau la cap). 2. (Despre păsări) A scoate sunete prelungi (și stridente). [Pr.: ți-u-i. – Prez. ind. și: țiuiesc] Țiu¹ + suf. -ui. Vezi definitia »

piguí, pígui, vb. IV (reg.; despre făină) a cerne. Vezi definitia »

TIHUÍ, tihuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A huidui. Vezi definitia »

TIUÍ, tiuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A izgoni un animal (cu strigătul „tio”). [Pr.: ti-u-i] – Tio + suf. -ui. Vezi definitia »