FÚCUS s. m. gen de alge brune marine. (< fr., lat. fucus) Vezi definitia »

(<rus.) s. m. pl. Populație de origine incertă, care locuiește în insulele Sahalin (Rusia) și Hokkaido (Japonia); circa 20000; se ocupă cu pescuitul și, parțial, cu agricultura. Vezi definitia »

URAEUS s.n. Reprezentare a șarpelui naja, care orna coroana faraonilor. [Pron. u-ré-us. / < fr., lat. uraeus, cf. gr. ouraios – al cozii]. Vezi definitia »

PLUTÉUS s. m. larva echinodermelor. (< germ. Pluteus) Vezi definitia »

FUS s. n. porțiune din suprafața unei sfere cuprinsă între două cercuri mari, care au un diametru comun. ◊ ~ orar = fiecare dintre cele 24 de porțiuni în care este împărțită suprafața Pământului prin meridiane; (biol.) ~ nuclear = formație din filamente întinse între cei doi poli ai celulei, care apare în profaza diviziunii celulare. (lat. fusus, după fr. fuseau) Vezi definitia »