DISUASIÚNE s. f. insistență (pe lângă cineva) pentru a-l face să-și schimbe hotărârea. ◊ ansamblu de mijloace militare destinate, prin puterea lor de distrugere, de a descuraja un eventual adversar să angajeze ostilitățile. (< fr. dissuasion) Vezi definitia »

Paine turceasca. Gresit pronuntata cu accentul pe penultima silaba. Conform originilor acestui cuvant si uzantelor in vorbire, accentul trebuie sa fie pe prima silaba: LÍPIE Vezi definitia »

DISIMILITÚDINE s. f. lipsă de asemănare; deosebire. (< fr. dissimilitude, lat. dissimilitudo) Vezi definitia »

ELECTROSTRICȚIÚNE s. f. Deformare a unui dielectric sub acțiunea câmpului electric. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. électrostriction. Vezi definitia »

MISDIVIZIÚNE, misdiviziuni, s. f. (Biol.) Diviziune anormală, transversală, a centromerului. [Pr.: -zi-u-] – Din engl. misdivision. Vezi definitia »