EXCÚRS s.n. 1. Abatere, deviere de la subiect pentru a lămuri o problemă secundară; digresiune. 2. (Filol.) Disertație sub formă de digresiune, făcută cu ocazia comentării unui pasaj dintr-un autor (antic). [Pl. -suri, var. excursus s.n. / < lat. excursus < excurrere – a alerga în afară]. Vezi definitia »

mérs (= plecat) adj., pl. merși; fem. mearsă, pl. merse Vezi definitia »

MERS s. n. Faptul de a merge. 1. Deplasare, mișcare dintr-un loc în altul; umblet, mergere. ◊ Mersul trenurilor sau vapoarelor = orar după care circulă trenurile sau vapoarele; (concr.) tabel sau broșură care cuprinde acest orar. ◊ Loc. adv. Din mers = în timpul deplasării, fără a se opri; mergând. ♦ Fel de a merge al cuiva; umblet, călcătură; ritm sau viteză cu care merge cineva. 2. (Rar) Curs, curgere (a unei ape curgătoare). 3. Ieșire (a fumului, a gazelor etc.). 4. Evoluție, dezvoltare, desfășurare (a unui fenomen, a unui proces etc.); mod, curs, ritm de desfășurare (a unui fenomen, a unui proces etc.). ◊ Mers înainte = progres. ♦ (Rar) Desfășurare a unei activități. ♦ (Mod de) funcționare a unui sistem tehnic, a unui mecanism, a unui instrument. ◊ Mers în gol = regim de funcționare în care nu se produce lucru mecanic util. Mers în sarcină = regim în care se furnizează o anumită putere utilă. – V. merge. Vezi definitia »

OBVÉRS, -Ă adj. (Liv.) Relativ la o obversiune, de obversiune. // s.f. (Log.) Judecată echivalentă alteia într-o obversiune. [< fr. obverse]. Vezi definitia »

REVÉRS s.n. 1. (op. avers) Dosul unei medalii, al unei hârtii scrise, al unei monede. ◊ Reversul medaliei = partea cealaltă, neplăcută a unei situații, a unui lucru. 2. (Fig.) Aspect, față ascunsă și în contrast izbitor cu aspect cunoscut al unei probleme etc. 3. (Mil.) Partea dinspre inamic a șanțului sau a tranșeelor. 4. (Geol.) Suprafață structurală slab înclinată. [Pl. -se, -suri. / cf. fr. revers, lat. reversus, germ. Revers]. Vezi definitia »