BACULÍT (‹ fr. {i}; lat. baculus „băț”) s. m. (PALEONT.) Cefalopod amonit cu cochilia dreaptă, care a trăit în Cretacicul superior. Vezi definitia »

ÎMPEȚÍT, împețite, s. n. (Rar) Pețit. – V. împeți. Vezi definitia »

ACRÍT, -Ă, acriți, -te, adj. 1. Care a devenit sau a fost făcut (mai) acru². ♦ Fig. (Despre oameni) Morocănos, ursuz, dificil. 2. (Despre alimente) Alterat, stricat. – V. acri. Vezi definitia »

ZENÍT s.n. Punctul cel mai înalt de pe bolta cerească, situat pe verticală deasupra locului de observație. [Pl. -turi, -te. / < fr. zénith, cf. ar. samt ar-runs – calea de deasupra capului]. Vezi definitia »

COSITORÍT², -Ă, cositoriți, -te, adj. (Despre obiectele de metal) Acoperit cu un strat subțire de cositor¹; spoit. – V. cositori. Vezi definitia »