RĂSĂRÍRE, răsăriri, s. f. Acțiunea de a răsări și rezultatul ei. – V. răsări. Vezi definitia »

CĂPIÉRE, căpieri, s. f. (Rar) Faptul de a căpia; cenuroză, căpială. [Pr.: -pi-e-] – V. căpia. Vezi definitia »

EXFOLIÉRE, exfolieri, s. f. 1. (Tehn.) Fenomen de fisurare și de desprindere a unor straturi subțiri de la suprafața unui material, a unei piese etc. 2. (În sintagma) Exfolierea scoarței ramurilor = boală a pomilor fructiferi și a arborilor de pădure, care se manifestă prin înnegrirea scoarței și prin apariția crăpăturilor neregulate; cojire; desfrunzire. [Pr.: -li-e-] – V. exfolia. Vezi definitia »

AGRAVÁRE s.f. Faptul de a (se) agrava; înrăutățire. [< agrava]. Vezi definitia »

CUMPĂNÍRE, cumpăniri, s. f. Acțiunea de a (se) cumpăni și rezultatul ei. 1. Echilibru. ◊ Expr. (A ține arma) în cumpănire = (a ține arma) de mijloc (sprijinindu-și mâna de șold). 2. Fig. Măsură justă; chibzuială (în vorbe sau în fapte). – V. cumpăni. Vezi definitia »