Definita cuvantului beloiu
BELOIU, Nicolae (1927-2003, n. Ocnița, jud. Dîmbovița), compozitor român. Prof. univ. la București. Lucrări simfonice și camerale („Concert de cameră pentru două viori și violă”, „Clopotele Albei Iulia”, „Septet scenic”).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu beloiu
ANTIMÓNIU s. n. metaloid alb-cenușiu cu aspect metalic, folosit în aliaje; stibiu. (< germ. Antimon, lat. antimonium) Vezi definitia »
samaníu (samaníe), adj. – Galben-pai. Tc. sămani, de la saman „pai” (Șeineanu, II, 311; Roesler 602; Lokotsch 1812). Vezi definitia »
FIU, fii, s. m. 1. Persoană de sex bărbătesc, considerată în raport cu părinții săi; copil1, fecior, băiat. ♦ (La voc.) Termen afectuos cu care se adresează cineva mai în vârstă unei persoane mai tinere de sex bărbătesc. 2. Fig. Cetățean, membru al unei colectivități (de care acesta se simte foarte atașat). – Lat. fîlius. Vezi definitia »
ZAPCIÚ, zapcii, s. m. 4. (Argou) Câine. (din tc. zaptci) Vezi definitia »
RESTITUTÓRIU, -IE, restitutorii,adj. (Jur.) Prin care se cere o restituire. – Din lat. restitutorius. Vezi definitia »