SINCRÓNIC, -Ă, sincronici, -ce, adj. 1. (Despre fapte, fenomene sau evenimente) Care există sau se petrec în același timp; simultan, concomitent, sincron. 2. Care se referă la fapte, fenomene sau evenimente existente sau petrecute în același timp. ◊ Tabele sincronice = tabele cronologice ale evenimentelor care au avut loc în același timp. ♦ (Fiz.; despre evoluția fenomenelor periodice) Care prezintă sincronism, care se produce în mod sincron. 3. (Despre metode de studiu sau puncte de vedere) Care nu se face în mod istoric; independent de evoluția istorică; static. – Din fr. synchronique. Vezi definitia »

HOMOCÉNTRIC, -Ă adj. (Despre fascicule de lumină) Ale cărui raze trec prin același punct. [Var. omocentric, -ă adj. / < fr. homocentrique, cf. gr. homos – asemănător, kentron – centru]. Vezi definitia »

MITOLÓGIC, -Ă, mitologici, -ce, adj. Care aparține mitologiei, care se referă la mitologie. ♦ Care se inspiră din mitologie. – Din fr. mythologique. Vezi definitia »

tedaríc s.n. (înv.) 1. aprovizionare. 2. specific, rost. Vezi definitia »

ORGÁSTIC, -Ă adj. referitor la orgasm; orgasmic. (< fr. orgastique) Vezi definitia »