PRIM, -Ă adj., num. ord. 1. Cel dintâi (în spațiu sau în timp); care se află în fruntea unei serii. ◊ Materie primă = material prin a cărui prelucrare se obțin produse finite. 2. Cel mai bun; cel mai însemnat etc. ◊ De prim rang = de calitate superioară. 3. Pe treapta cea mai înaltă, întâiul în categoria respectivă. // Element prim de compunere savantă cu sensul „întâi”, „primul”. [Var. primi-, primo-. / < lat. primus, cf. fr. primi-, it. primo-]. Vezi definitia »

CINTIRÍM s. n. v. țintirim. Vezi definitia »

NEODÍM s. n. element chimic din grupa lantanidelor. (< fr. néodyme) Vezi definitia »

ETNONÍM, etnonime, s. n. Nume de popor. – Din fr. ethnonyme. Vezi definitia »

dením, denímuri s.n. Tesătură groasă si deasă, cu firul în diagonală, de obicei din bumbac, asemănătoare docului sau drilului, din care se confec ionează jeansi (blugi), salopete, combinezoane [DEX '98 (2), NODEX (2)]. (<engl. denim, fr. (serge) de Nîmes, serj produs la Nîmes, oras din sudul Fran ei) Vezi definitia »