Definita cuvantului benzen
BENZÉN (‹ fr. {i}) s. m. Substanță chimică, cap de serie al hidrocarburilor aromatice; lichid incolor volatil, insolubil în apă, solubil în alcool în orice proporție, obținut din gazele de cocserie, din gudroanele cărbunilor de pămînt sau din fracțiile petroliere bogate în hidrocarburi aromatice; este materia primă importantă la fabricarea unor compuși organici (anilină, nitrobenzen, stiren, fenol, hexaclorciclohexan etc.), în sinteza coloranților, a medicamentelor, a parfumurilor; bun solvent. Impropriu este numit benzol.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu benzen
LÍMEN s.n. (Mat.) Linie despărțitoare, limită. [< lat., fr. limen]. Vezi definitia »
ABIOGÉN, -Ă, abiogeni, -e, adj. (Biol.; despre medii) Care este lipsit de viață; (despre procese) care are loc, care se petrece fără participarea materiei vii. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiogène. Vezi definitia »
AZOTOGÉN s.n. Azotobacterin. [< germ. Azotogen]. Vezi definitia »
IÁHTMEN s. m. v. iahtman. Vezi definitia »
LÓDEN s. n. stofă groasă și păroasă, de obicei impermeabilă. ◊ pardesiu dintr-o asemenea stofă. (< germ. Loden, fr. loden) Vezi definitia »