Definita cuvantului benzen
BENZÉN (‹ fr. {i}) s. m. Substanță chimică, cap de serie al hidrocarburilor aromatice; lichid incolor volatil, insolubil în apă, solubil în alcool în orice proporție, obținut din gazele de cocserie, din gudroanele cărbunilor de pămînt sau din fracțiile petroliere bogate în hidrocarburi aromatice; este materia primă importantă la fabricarea unor compuși organici (anilină, nitrobenzen, stiren, fenol, hexaclorciclohexan etc.), în sinteza coloranților, a medicamentelor, a parfumurilor; bun solvent. Impropriu este numit benzol.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu benzen
ICTERIGÉN, -Ă, icterigeni, -e, adj. (Med.) Care provoacă sau răspândește icterul. – Din fr. ictérigène. Vezi definitia »
ZIMOGÉN, zimogene, s. n. (Biol.) Formă inactivă a unei enzime. – Din fr. zymogène. Vezi definitia »
CAROTÉN s.n. Carbură de hidrogen, constituind o materie colorată galbenă sau roșie, care se găsește în diferite țesuturi vegetale (mai ales morcovi) și animale; carotină. [< fr. carotène, cf. gr. karoton – morcov]. Vezi definitia »
cilén, ciléni, s.m. (înv.) membru al unui tribunal; mădular. Vezi definitia »
FITOGÉN, -Ă, fitogeni, -e, adj. (Geol.; despre roci) De origine vegetală. – Din fr. phytogène. Vezi definitia »