ȚINTÚȚĂ, țintuțe, s. f. (Reg.) Țintișoară. – Din țintă + suf. -uță. Vezi definitia »

SNÁMĂ, snáme, s. f. Pocitanie; monstru. (din sb. znamenje = semn, semnal; dublet al lui znamenie, znamăn și znamen) Vezi definitia »

hálă (hále), s. f. – 1. Uragan, furtună, vijelie. – 2. Groază, spaimă, teroare. – 3. Spirit rău. – 4. Monstru, fiară. – 5. (Pl.) Păsări de curte. Sl. (bg., sb.) hala (Conev 37 și 106; DAR). – Der. haliță, s. f. (femeie stricată); hăluit, adj. (damblagiu); hoală, s. f. (pasăre de pradă); holă, s. f. (Trans., cîine). Vezi definitia »

TERMÍTĂ s.f. Insectă tropicală din ordinul nevropterelor, din familia furnicii, care trăiește în colonii și este foarte stricătoare. [< fr. termite]. Vezi definitia »

PIESÉTĂ s. f. mică piesă de teatru (într-un act). (< fr. piécette) Vezi definitia »